Arhive pe categorii: Din ambulanta

Andiamo Giovani

Iubesc job ul asta. Din zecile de job-uri incercate, cred ca e cel mai fain. Am dus azi un italian la dializa.

Uscat …de timp, ca o stafida. Mai ca-mi venea sa il iau in brate dar m-am gandit ca se rupe si l-am asezat in carut. Batranica lui tot asa uscatica dar foarte amabila. Traiesc de o viata in Anglia dar engleza a invatat numai ea. El baiguie in italiana la greu. Vorbeste frumos cu ea, parca ii canta.( nu inteleg mai nimic oricum, dar suna melodios). Cand ies pe usa, batrana trage de mine si-mi baga ceva in buzunar. N-am timp sa ma uit. Grija mea e pacientul. Incalzisem bine ambulanta ca e o dimineata destul de racoroasa. Inca intuneric dar asta este!

‘Adiamo Giovani’. Il ajut sa se aseze pe unul din scaune, ii pun centura si ma asigur ca ii este cald, ii pun o paturica moale peste genunchi si mainile muncite. Tremura usor si vad in ochii  un fel de multumesc. Strang rampa si inchid usile. Bag mana in buzunar si gasesc zece lire. WaW! Batrana aia mi-a dat spaga! Mai ca imi vine sa ma duc la usa sa ii dau inapoi!

Ajung la spital si aduc un alt carut din hol. Astea sunt mai late si mai comode. Daca nu au teava pt perfuzie.. intra fain in masina. Cobor rampa si ma misc rapid sa nu-l tin pe om in frig prea mult. Intre timp cineva imi suteste carutul… Ii trag o injuratura in gand si fug rapid sa iau altul ca deja e rampa deschisa. La naiba!

Scaunul e al naibii de rece si umed. Pun paturica pe el si il iau pe Don Giovani aproape pe sus si-l asez pe tronul astalalt. Mosulica imi face cu ochiul! Zambesc dar nu-mi arde. Il duc direct la cinci. Acolo se face dializa. Il preia o doamna frumusica si-i spun ca as vrea paturica de pe scaun inapoi. Mi-o aduce rapid si ii multumesc. Cobor, iau o cafea de la automat si bag tare ca ziua abia a inceput!

Ii dau un mesaj colegului Alex si-i spun de cei 10 lire primiti de la sotia mosului. Zambeste si-mi zice ca e ok sa nu ma alarmez inutil. Alex e unul din colegii cu care facusem ultima saptamana din perioada de probe. El m-a evaluat in ultima zi a probelor si-a zis ca totul e ok; mi-a dat si cateva sfaturi foarte utile.

Am inca trei colegi cu numele asta. Alex asta, e cel mai simpatic si-si face treaba bine de tot. Am lucrat impreuna si in seara de Craciun. Am dus vre-o 30 de torturi, cu ambulanta, pe la diferite clinici si am batut recodul de comenzi. Nu stiu ce record era…  insa era foarte fericit  in acea seara. Muncisem de la 6 dimineata pana pe la ora 22 dar ne-am grabit toata ziulica si nu-am simtit cand a trecut.

Jos la receptie cand imi asteptam cafeluta, o receptionera imi da o mana de fise pentru automatul de cafea! Imi zambeste cand ma vede cu paturica pe brat si-mi spune ca de asta vor toti sa mearga cu mine.

Ziua a trecut repede dar sunt franta de oboseala.

xxx

 

 

 

 

 

O tigara de nevoie

Nu mai stiu cum naiba se numea orasul ala, Chalton parca.Oricum dincolo de Luton am mers sa iau un pacient. Mai aveam putin de mers cand traficul a inceput sa se stranga si ne-am oprit. Era probabil un accident in fata, cu mult.. ca nu se vedea nimic.

Am lasat geamul in jos si mi-am aprins o tigara. De asta imi plac drumurile lungi. Calc pedala tare dar pot sa mai trag o tigara  fara sa am probleme. E grele rau cu antifumaciosii astia! Pe ambulanta ii inteleg dar parca prea de tot exagereaza in mod normal.Ce fac eu cu mine, e treaba mea! Fumez tigari normale, a! Nu alte ierburi!Ce ii freaca pe altii ce fac eu cu plamanii mei in pauza mea sau acasa? E una din marile intrebari pe aici prin UK.Fumaciosii sunt vazuti ca paria! Pe bune! Mai ceva ca drogatii!

Ne miscam din loc cam dupa 55 de minute dar usor de tot. Intre timp ma suna pe mobilul personal de la dispecerat sa ma intrebe ce s-a intamplat, de n-am ajuns inca la pacient.Le explic ca sunt inca in trafic si nu am cum sa-i contactez eu!

Al dracu si astia de la birou! Cu HTC ul lor cu tot si cu GPS ul ma-mii lor! Au bagat program de n-ai cum sa ii contactezi, decat daca ii suni de pe telefonul personal si nu ii sun de pe al meu! N-au decat sa caute in trafic sa vada ce e pe autostrada! Eeee…

Nu mi-au platit de sase saptamani de ce sa-i sun eu?Plus ca in mod normal ei trebuie sa monitorizeze ambulanta! Pe dracu! Au spus asta sa-i  sperie pe prosti! Ar fi vazut traficul si nu aveau de ce sa ma sune sa ma intrebe.

Chiar ma bate gandul sa caut si altceva de munca, oricat mi-ar placea mie condusul, lipsa banutilor ma irita  tare. E o crima ce face ‘marele milionar'( seful meu).In sase saptamani mi-a dat banutii pentru  trei zile, si aia la insistente ca trebuia sa ma mut!Clocotesc de nervi!

Ba ca n-au intrat banii de la stat, ba ca mama ma-mii lui! Mda! Sunt nervoasa! Am reusit sa vorbesc si cu mama un pic cat eram blocata in trafic.Ei sunt bine.Si stiu ca ma mint,  sa nu-mi fac griji.

Orasul e frumusel.Plin de case caramizii elegante.Tipic englezesc.Maxim un etaj.Unele ferestre au perdele frumoase, altele deloc…Ce-mi fata mintea! N-as putea sa stau prea mult intr-un loc ca asta! De ce?Nu stiu. In sfarsit sunt aproape de adresa pacientului, cu o intarziere de aproape doua ore!AHA!

Ajung la pacient.Tipul e fara picioare, in carut cu baterie…si cu o valizoaie mare langa carut.Ma astepta afara. Dau ‘OK’ pe Htc- ca am luat pacientul( asa mi-au spus cand m-au sunat!) Cica sa-l intrebe daca mai vine la spital! Il intreb, omul zice ca da, ca se interneaza! Vor sa vorbeasca cu pacientul si le raspunde si lor aceiasi chestie. Merge sa se interneze asa ca nu conteaza la ce ora ajunge exact.

Waaai! Cand am luat telefonul de la individ, l-am dat pe difuzor sa pot vorbi cu cei de la dispecerat. Ma lovise asa ca o maciuca in moalele capului si apoi in nas… un miros de ceva indescriptibil ce venea dinspre pacient. Imi venea sa borasc pur si simplu.Deschid si intind rampa si el se urca. Ii bag si valizoiul langa el, apoi asigur carutul in curele.Cu greu ma abtin sa nu  vars in masina.

Ma incerca o voma din aia in valuri, noroc ca am iesit repede si am strans rampa. Trag aer adanc in piept inainte de a urca la volan.In fractiuni de secunda gandesc cum naiba conduc  tot drumul, cu atata putoare langa mine?! Intre sofer si partea din spate a masinii, nu exista protectie… totusi duhoarea de nespalat sau de hoit mai bine spus ajunge cu greu la nasul meu.Deschid geamul un pic si plecam.

Dupa vre-o jumatate de ora de condus, si ceva izuri de cangrena probabil, asa-mi ardea de o tigaraaaa si ma intreaba pacientul daca nu se poate face o oprire pentru o  tigara! Waaaw!

Zic, nu, dar facem o exceptie! Ca si asa  vom ajunge foarte tarziu, va dau un paharel din asta de plastic cu putina cafea in el, sa puteti pune scrumul si puteti fuma in masina! El face ochii cat cepele, asa mari si sticlosi si cu un zambet de i se vedeau toate cariile, imi baga la „sekiu” de cateva ori!

Si il las pe om cu fericirea lui si eu imi aprind fericirea mea, ca acum ma ajuta sa nu vomit de la  miros!

Cu geamul deschis, tragand  din tigara, sperand  sa-mi achite astia macar o parte din salar, il car pe neputincios spre o alta zi din viata lui!

* Zile-n ambulanta

Tea or coffe?

Ah! Cate amintiri frumoase au rascolit un clip mic pe fb!
BBC -ambulance.- o vizita la o batranica de 95 de ani!

„-Tea or coffe?
– i’ ll have gin an tonic”

A mea amintire

Ajung cu masina mai devreme la adresa indicata pe htc.Ploua nasol.Ca un dus dat maxim cu presiune.
Oribil sa duci pe cineva in scaun cu roti pe o vreme ca asta prin ploaie!Asa e toamna si iarna in UK.
Asa ca am parcat cat mai aproape de intrare.Rampa ar intra in curte…si erau doar doi pasi de facut.Imi calculam eu in timp ce vad cum un domn in varsta se uita pe geam apoi dispare.
Sun la usa si anunt ca am sosit.
„Your transport to hospital, sir, ambulance is waiting!”
Deschide timid usa si ma priveste calm…
Cred ca e trecut de 70 de ani.
„Please tell her, we go hospital not the care home!”
Oh!
Barbatul incerca sa o convinga ca nu o duce la azil ci doar la spital!
Deci…judec rapid..si imi iau htc ul.
Ii spun batranei ca ii arat exact unde mergem pe dispozitiv, dar dupa ce ii arat, trebuie sa fim in masina rapid.Asa ca ea isi pune haina din cuier pe brat, ia un batic pe cap si o umbrela.
Apas „ok” pt. pacient si apare adresa spitalului.( Regula e sa dai ‘ok’ cand e in ambulanta dar regulile sunt facute pentru ordine, asa ca mai trebuiesc incalcate pentru a putea face „ordine”- interesant, nu?)

Totul minunat !Batranica citeste timida adresa, apoi coboram treptele din fata casei frumos si urc cu ea la brat, in pasi marunti…pe rampa.Ma asigur ca are centura pusa si-i iau si sotul, ajutat sa urce in masina, pe usa laterala.
Iubesc batraneii.Am un respect imens pentru oamenii care se iubesc cu adevarat.Langa ei simti iubire.In ciuda greutatilor vietii, reusesc sa ramana impreuna.Sa se inteleaga, sa se accepte.

Intamplarea a facut sa-i duc tot eu inapoi acasa.Dupa cateva ore bune  pierdute in spital si un drum destul de lung… m-a impresionat insistentele ei de a ramane la un ceai „or coffe if is not late for you”.

Pentru mine a fost ceva neintalnit, englez  sa bea cafea pe seara!?

Ma gandesc la ai mei parinti…mi-e dor de ei.De casa, animalute, dar mai ales de mama.Dimineata am vorbit cu ea si nu se simtea bine deloc.  Stiu ca e rezistenta si nu se plange dar ce sa fac?Nu pot sa fiu in doua locuri!? Urasc situatia.Caut solutii…ma pierd in ganduri.

*

Scriu cate putin in micile pauze.Sun acasa dar mi-e frica sa vorbesc mult cu ei; Ii mint ca totul e bine aici,  ca totul e bine la job.Trebuie sa nu-i ingrijorez degeaba.
Parsivă viată!

**

P.S. -Am multe ‘drafturi’ incepute in perioada cand lucram pe ambulanta.Le postez pentru ca am considerat ca voi avea nevoie de aceste amintiri.Inca nu stiu de ce.

 

Xxxx

Zi obisnuita in Londra

Zilele trecute am lucrat la dublu cu un coleg tot român.Un om simplu si nu prea vorbareț de felul lui.
Ca tot ciobanu român insa, plin de el si cu smecheria in sange ca le stie pe toate! Nu rupe doua vorbe englezeste dar vocifereaza la orice chestie ca si cum e atotstiutor!
A incurcat cateva adrese si ne-am ciondanit un pic, ca nu pricepea o simpla diferenta intre „crystal palace” si „cristal place”.
Conduce ok.Eu nu n-am reusit decat cateva orepe masina asta a lui!Ambreajul foarte țeapan si acceleratia pleaca si cu aer(super sendibila).

Ajungem la un pacient care avea usa rupta de pe la jumatate;reparata cu o bucata de osb…si intredeschisa.
Am batut…strig numele pacientului.
-Sa vezi ca-l gasim țeapan!zice colegul putin nervos.
Intru un pas in casa si-l vad in carutul electric cum incerca sa ia ceva de scris de pe un birou.
Ii dau hartia si scrie cateva litere dupa care ma ghidez cam ce ar vrea sa spuna!Imi zambeste de fiecare data cand ghicesc ce vrea sa scrie.
Ii spun ca trebuie sa ajungem la spital in timp util dar pacientul se intinde spre dulapul de sub birou.Il ajut. Vrea o sticla de plastic-din alea pt.balsam de rufe, cu gura larga.I-o dau si omu vrea sa se pişe in ea!
„Baga-mi-as pula si cu asta!” spune colegul iesind pe usa afara.

Ma intorc spre pacient.Se pişase deja in sticla si-i pusese dopul.O pun sub birou la loc si intreb de chei ee la usa.Mi le arata apoi iesim.

In ambulanta scaunele electrice au aceleasi reguli(regim) ca si cele normale.Trebuiesc acorate exact la fel.
Il ancorez si plecam spre spital.Colegul inca injura in romaneste…Bine ca nu stie engleza nici pacientul romaneste!
Eu nu-l bag in seama! E greu sa poti intelege un om neputincios cand nu stii ce inseamna sa fii si mut di cu picioarele amputate dar te intereseaza doar banii.
Una peste alta, o zi ca toate altele….din ambulanta!
Un ciufut de coleg si pacienti chinuiti de soarta.
Seara iau metroul si ma chinui sa nu adorm.In jur,lume pestrita…
E vineri seara.Multi ies sa bea,sa petreaca.Eu is aproape ca o varza murata de oboseala.Vreau doar un dus fierbinte si somn!

Oboseala

Am mare noroc cu M.
Mi-a gasit proteza pentru auz si am ras amandoi aseara!Le-am pus pe amandoua si nu puteam sa adorm de zgomot!M m-a trezit cu mangaieri si cafeluta! Parca as trai un vis cu el! La 5:05 ies din casa.Pana la gara fumez o tigara.Frigul nu-l mai simt.Sub geaca mai am o geaca cu blanita luata tot de M,cacado!
Dupa cateva statii schimb si iau metroul apoi la Bermonsey cobor.Vin din cealalta parte a Londrei, drept in inima ei, la o statie de London Bridge.
Cum ies de la metrou am timp sa fumez o tigara pana la birou unde-mi iau cheile si eventual banii de benzina.
Uneori beau o cafea langa birou.E o cafenea tinuta de niste greci foarte amabili!
Mai fumez o tigara uneori doua,cu ceilalti soferi pana bip-uie dispozitivul.Un telefon htc cu un program special unde scrie numele pacientului, adresa si ora la care trebuie sa l iei de acasa.Dupa ce ajungi la pacient si e in ambulanta…apesi pe un butonel si vezi spitalul unde sa-l duci si la ce ora trebuie sa ajunga!
Oh…de cate ori gresesc si cei din centrala….
Uneori cursele sunt scurte.Dar am avut si de 70 de mile si de 120mile(193km).Cea mai lunga cursa a fost pe 1 ianuarie de 220mile cu o masina mica.
01.IANUARIE ora 2.30 dimineata inceput sa lucrez singura.Fara insotitor.Singura zi in care am lucrat pe masina mica in loc de ambulanta.Pentru ca „Speedy” e porecla mea! 😂
Trebuia sa aduc un medic pentru o operatie si sa ajunga la timp!Si-am tras de masina aia sa ajung.
Aproape cand sa ajung la el pe autobanda, cu cateva minute inainte, se intamplase un accident.Cei implicati izolau deja zona iar undeva pe mijlocul benzilor era un mort.
A trebuit sa depasesc pe mijlocul autobenzii. Nu era spatiu separat decat de o fasie de teren cu bordura micuta.
La intoarcere am vazut coada imensa si blocajul ce s-a facut pe autostrada.Daca-l prindeam…sigur nu mai ajungeam sa-l ridic la timp.
Medicul a atipit in masina pana in Londra.La 9 fara un sfert medicul a iesit din masina intrand in spital.
Fiind prima zi din an, strazile erau aproape pustii…si am avut un pic de noroc poate!Sau pacientul care era programat?
Au curs „comenzile” pana spre seara.Cu asistente sau medici ce terminau turele extenuante sau care trebuiau sa ajunga la munca dupa noaptea de revelion…Unii mai veseli altii mai tristi.
**
De obicei tura se termina la 7 seara dar nu de putine ori se lungeste si pana la 10. Si atunci esti rupt de oboseala!Frant!Pur si simplu nu-ti doresti decat sa dormi un pic…
Dupa ce las fisa semnata cu orele muncite si cheile de la masina la „office”…plec spre casa. Pana la metrou imi fumez tigara si vorbesc cu ai mei la telefon.
In metrou ma chinui sa nu adorm.Merg pana aproape de ultima statie…de unde ma ia M cu masina.
M este acum pilonul de sprijin moral si fizic uneori.Nu stiu daca as reusi fara el!
Ajunsi acasa, cat stau la dus, M imi pune hainele in masina la spalat.A gatit ceva si mancam.Povestesc cum imi fu ziua si apoi adorm inainte de a atinge perna! M ramane sa-mi puna hainele la uscat…Eu doar le iau dimineata uscate de pe suportul de deasupra caloriferului.Mmmm miros belea de bine!M pune balsam cat se poate de mult.Exagereaza dar il iubesc! Si il iubesc pentru ca ma iubeste!

Xxxx

%d blogeri au apreciat: