Arhive pe categorii: Din ambulanta

Multumesc Adele!

Adele (nume fictiv,ok?) e prima pacienta la care am fost.
Primul job din prima zi de munca pe ambulanta.Totul mi se parea straniu…si nou in ziua aia.Nu era o munca grea!
Primeai un nume si o adresa pe telefon .(o aplicatie cum au taximetristii).
Un nume si o adresa.Eventual observatii gen : pacientul e insotit sau e posibil sa aiba nevoie de oxigen…chestii din astea!
Adele e o tipa miniona.Eu am 165…ea cred ca e 150cm.E o negresa frumoasa,bine facuta,la vre-o 60-65 de kg.
Necesita carut pentru deplasare.Ea merge dar nu mai mult de cativa pasi.Se poate ridica cu un pic de ajutor…si e tacuta!Foarte tacuta!Astea erau observatiile din prima zi cand am dus-o la Guy(spitalul unde facea dializa).
Aveam sa leg o amicitie frumoasa cu Adele in cele cateva luni in care am transportat-o de acasa la dializa sau de la spital acasa.
De obicei o luam dimineata devreme,inainte de ora 7 si altcineva din colegi o ducea acasa.
Uneori dimineata in drum spre ea il luam pe „Stinky” apoi pe ea si ii aduceam pe amandoi la dializa.Stinky ii spunea Adele, unui alt pacient, care mirosea…a iarba si transpiratie!
Stinky avea carut cu baterie.Era oarecum…”independent” cum imi aparea mie pe dispozitiv!Nu avea nevoie de ajutor in a se deplasa!
Cursa cu ei amandoi dimineata, devenise destul de obisnuita ulterior.

La spital doar ce coboram rampa masinii si ii desfaceam…”hățurile” lui Stinky.
Hățurile… sunt niste chingi fixate in podeaua ambulantei cu care se imobilizeaza carutul pacientului din fata si din spate…ca el sa ramana fix acolo in mijlocul masinii!😂Pentru siguranta…exista si o centura.

Dupa ce cobora Stinky aduceam carutul spitalului -un carut greoi care de obicei nu intra in masina din cauza barei fixe pentru perfuzii(unele nu aveau bara aceea!).

O ajutam pe Adele sa se ridice de pe scaunul masinii, sa faca doi pasi si sa se aseze in carut.In spatele carutului era un suport cos, unde ii puneam carja si eventual geanta sau sacosa, apoi o duceam la receptia spitalului.
De obicei trebuia sa o duc tot eu pana sus in salonul de dializa…ea prefera asta si la receptie se stia deja!Nu era o regula si nu intra in atributiile mele ca sofer sa o deplasez in spital de la receptie…dar nu intotdeauna se respectau regulile!

O lasam la biroul de primire al salonului sau uneori in salonul in care i se spunea sa intre.Adele avea un zambet misterios!Stia sa-mi multumeasca cu el mereu!
Uneori se intampla sa o duc tot eu spre casa de la spital.Se nimerea…si s-a nimerit deseori.
Adele facea dializa de 6 ani…o zi da, una nu.
Unele dimineti erau ploioase…luam umbrela si ea imi rasplatea cu un zambet.Vorbeam putin, nu locuia departe de spital.
Intr-o zi, imi amintesc ca eram cat pe ce sa o scap pe rampa.Ploua in draci si scaunul foarte ingust de care o prinsesem cu centura…a alunecat pe rampa intr-o parte.Ma trecusera o groaza de sentimente…speriata,frica…Adele nu!
In fractiunea de secunda cand era sa se rostogoleasca, m-am pus evectiv si-am prins-o in brate cu tot cu scaun.Ea mi-a zambit.Eu inca tremuram dupa ce am inchis rampa si am urcat la volan!
„Esti ok?”
„Sigur!De ce nu as fi?”
„Te-ai lovit?
„Deloc!Multumesc!

Eu insa cam tremuram de teama ca-mi putea face plangere la spital.
Oamenii sunt dificili!Avusesem un rahat de plangere de la una…(o sa povestesc altadata de ea!).
Cam asa erau clipele cu Adele.Ea insa dupa acel incident parea sa aiba mai multa incredere in mine.
Intr-o zi…pe la 11 primesc pe dispozitiv sa o iau pe Adele.Stiam ca termina dupa 12 dar am mers sa verific.Incepuse mai tarziu…avea sa termine in jur de ora 14!
Anunt la dispecerat…si ei imi spun ca au doar curse lungi..si ca pacienta prefera sa o duc eu.Deci sa stau.
Foarte curios… pentru ca de obicei eram mereu in criza de timp!Ziua aia fu altfel!
Am baut o cafea la receptie…fumat la coltul spitalului dar era vorba de cateva ore!
M-am dus in spiatal iara…poate intelesesem gresit?!
Adele era conectata la un aparat cu furtune prin care trecea sangele ei.
Mi-a zambit si i-am spus ca eu o duc acasa.
O astept…si sa-mi spuna daca are nevoie de ceva.A pus palma pe pat…semn ca voia sa raman.Avea un fel al ei de a vorbi cu privirea.
A fost prima oara cand am stat la povesti…cateva ore cu ea.Dupa ce a terminat dializa am dus-o acasa…apoi am avut si alti pacienti!Ziua mea de lucru se termina seara tarziu…minim 12ore de munca.Obositor dar placut!
Intr-o alta zi…imi amintesc ca m-a rugat una din fete de la receptie…sa o caut!
„Can you look for…Adele?”
Am cam ramas ca la dentist!Cum adica…sa ma uit dupa un pacient?
„Ok…where?Up or out?” -ok, unde? Sus(in spital) sau afara?
„You know her!” – tu o cunosti!
Mda…o cunosc!In vanzoleala din acel imens spital…Eu stiam cum arata Adele!Iar Adele nu era omul care sa mearga de ici colo!Ma uitam dupa un carut…Adele nicaieri
a parter!Arunc privirea si in parcare…nimic.
Intru in holul imens unde erau doua cafenele…si vad carja ei langa un scaun normal.
Ma duc aproape…Adele era cufundata intr-un fotoliu cu o ceasca de ceai in mana.
Adele, te cauta cei de la receptie!
„Si ce? N-au altceva de facut?Vina, stai langa mine.Hai, bea un ceai.A!O cafea!Da!Tu bei cafea!”
Adele nu era tocmai o tipa supusa regulilor!Sorbea cate un pic din ceasca ei si-mi zambea!
„Ok, lasa-ma sa-i anunt macar ca te-am gasit si ca o sa vii la receptie!
Ok!
Am traversat holul si am anuntat la redeptie…ca e la toaleta si o aduc in cateva minute!

Am revenit la Adele si dupa ce a terminat ceaiul i-am adus un carut.Am condus-o pana la etaj in salon.
„E bine uneori sa faci ce simti!” Mi-a spus ea zambind!M-a intrebat de M…si cum misca relatia…eram prietene!?
Intr-o dimineata, ca de obicei(devenise un fel de rutina) o iau de acasa pe Adele si o las in salon la Guy.Am avut si alti pacienti de transportat in acea zi…Pe la 12.30 primesc mesajul sa o duc acasa pe Adele!Ora job ului era 12.45…
Stiam ca termina uneori mai repede si ca ii placea sa o isu eu.Am urcat in spital,am luat un carut fara bara.In salonul de dializa parea un pic de agitatie!Nu foarte mare dar era neobisnuit…

Mi s-a spus ca Adele „a trecut dincolo”- She pass the way!
O clipa…incercam sa-mi traduc…mai auzisem fraza.O stiam…

Am amutit si ochii mi s-au umplut de lacrimi.Aveam un mic tremurat…Lacrimile nu curgeau doar imi inundau ochii.Pentru cateva secunde timpul s-a oprit.

Multumesc Adele pentru clipele impreuna si pentru zambetul tau!

Xxxx

Anunțuri

Zile normale

Unele lucruri sunt la fel in toate orasele.
Acelasi gen de oameni normali sau ‘amarati’ care vor sa-ti vanda cate ceva.Un batic/esarfa- portofel sau.. ochelari de soare.
*
De la volan privesc pe furis trotuarele pline de oameni.Uneori
Privesc cupluri ce sa tin de mana, se saruta si-si zambesc.
Altii merg grabiti spre casa sau de la ceva cumparaturi.
De cele mai multe ori iau din multime o pereche sau doar un om si imi imaginez ce ar urma sa faca in continuare.. pret de cateva secunde poate; uneori chiar minute in sir ma gandesc la personajele alese.
Imi tine mintea ocupata imaginand pe ‘sarite’ clipe din viata altora…
Si semaforul se face verde si masinile incep sa se miste.. pornesc si eu in urma lor pana la celalalt semafor…
Parchez in apropierea casei date pe dispozitiv si merg sa anunt ca am sosit. Uneori ajung mai devreme decat ora stabilita.De cele mai multe ori e asa… rareori cand intru in criza de timp din cauza traficului sau pentru ca mi-au dat comanda tarziu sa ajung dupa ora stabilita.

De obicei pacientul e pregatit de plecare si ma asteapta. Uneori are insotitor dar de cele mai multe ori persoanele sunt singure si neajutorate.Incerc sa ii ajut cu minim de decenta si fara sa-i fac sa se simta nefolositori sau umiliti.

*Incerc sa le vorbesc normal desi mi-e mila cand ii vad cat le e de greu si abia imi stapanesc vocea sa nu ma tradeze.

* Vremea e calda si te indeamna la lenevie.E primavara

* In timp ce ascult zgomotul masinilor care trec.Traficul parca imi canta.Mi-e dor de fata si de ai mei!Am cateva minute de relaxare si ar trebui sa incerc sa dorm dar nu pot!Imi simt oboseala in oase!

*Am intrat intr-o librarie fantastica!Mi-as dori sa ma prefac in musca sa pot ramane in ea!
M-am plimbat printre carti atingand uneori cu degetul usor cate o coperta.E o senzatie unica.Mi-as dori sa pot sa le citesc la fel de repede.Ar fi ceva!Am cheltuit o groaza de banuti pe doua carti! Gata cu cafelele tari pe o saptamana!

*
Sincer, nu sunt cel mai priceput sofer dar imi dau silinta sa conduc bine.Spun asta pentru ca am intalnit multi soferi pana acum.Unii parca nascuti pentru asta altii chiar mai nepriceputi decat mine.Colegul de azi… pfff.Nu prea a condus la viata lui masina! Franeaza brusc si conduce prost.Nasol de pacientii lui!

*
Colegii de munca sunt baieti faini chiar daca unii dintre ei cu greu se dezlipesc de mentalitatea romaneasca ‘merge si asa!’! Huh! Mi-e o ciuda de mor pe ei!Macar sunt niste luptatori! Ii admir pe toti in secret!
*
La cafea dimineata erau doar patru dintre colegi! Cred ca aveam un zambet pana la urechi si ei se uitau un pic chioras la mine! Stiau ca am terminat aseara tarziu si totusi zambaream cu fasolea la vedere.S-au prins sau nu… e treaba lor!Au subiect de discutie intre ei!Eu lucrez singura de cateva saptamani si e ok!E o alta zi minunata! Ploua in draci!A sunat comanda! Pa!

*Corpul meu are si alte puncte slabe.Spatele ma doare uneori cand vremea e mai rece.Genunchiul stang si el face figuri – mi se trage de la o cazatura cu scuterul pe prundish- N-am mers aproape doua luni de durere desi nu era nimic vizibil ca ar fi lovit dar nu puteam sa-l pun on pamant ca ma si taia pe suflet durerea.Azi e una din zilele alea si abia a inceput! Ploua si azi dar ceva mai lenes!

Zile in ambulanta*

%d blogeri au apreciat asta: