Arhive pe categorii: Abroad, aboard

Zi obisnuita in Londra

Zilele trecute am lucrat la dublu cu un coleg tot român.Un om simplu si nu prea vorbareț de felul lui.
Ca tot ciobanu român insa, plin de el si cu smecheria in sange ca le stie pe toate! Nu rupe doua vorbe englezeste dar vocifereaza la orice chestie ca si cum e atotstiutor!
A incurcat cateva adrese si ne-am ciondanit un pic, ca nu pricepea o simpla diferenta intre „crystal palace” si „cristal place”.
Conduce ok.Eu nu n-am reusit decat cateva orepe masina asta a lui!Ambreajul foarte țeapan si acceleratia pleaca si cu aer(super sendibila).

Ajungem la un pacient care avea usa rupta de pe la jumatate;reparata cu o bucata de osb…si intredeschisa.
Am batut…strig numele pacientului.
-Sa vezi ca-l gasim țeapan!zice colegul putin nervos.
Intru un pas in casa si-l vad in carutul electric cum incerca sa ia ceva de scris de pe un birou.
Ii dau hartia si scrie cateva litere dupa care ma ghidez cam ce ar vrea sa spuna!Imi zambeste de fiecare data cand ghicesc ce vrea sa scrie.
Ii spun ca trebuie sa ajungem la spital in timp util dar pacientul se intinde spre dulapul de sub birou.Il ajut. Vrea o sticla de plastic-din alea pt.balsam de rufe, cu gura larga.I-o dau si omu vrea sa se pişe in ea!
„Baga-mi-as pula si cu asta!” spune colegul iesind pe usa afara.

Ma intorc spre pacient.Se pişase deja in sticla si-i pusese dopul.O pun sub birou la loc si intreb de chei ee la usa.Mi le arata apoi iesim.

In ambulanta scaunele electrice au aceleasi reguli(regim) ca si cele normale.Trebuiesc acorate exact la fel.
Il ancorez si plecam spre spital.Colegul inca injura in romaneste…Bine ca nu stie engleza nici pacientul romaneste!
Eu nu-l bag in seama! E greu sa poti intelege un om neputincios cand nu stii ce inseamna sa fii si mut di cu picioarele amputate dar te intereseaza doar banii.
Una peste alta, o zi ca toate altele….din ambulanta!
Un ciufut de coleg si pacienti chinuiti de soarta.
Seara iau metroul si ma chinui sa nu adorm.In jur,lume pestrita…
E vineri seara.Multi ies sa bea,sa petreaca.Eu is aproape ca o varza murata de oboseala.Vreau doar un dus fierbinte si somn!

Reclame

Oboseala

Am mare noroc cu M.
Mi-a gasit proteza pentru auz si am ras amandoi aseara!Le-am pus pe amandoua si nu puteam sa adorm de zgomot!M m-a trezit cu mangaieri si cafeluta! Parca as trai un vis cu el! La 5:05 ies din casa.Pana la gara fumez o tigara.Frigul nu-l mai simt.Sub geaca mai am o geaca cu blanita luata tot de M,cacado!
Dupa cateva statii schimb si iau metroul apoi la Bermonsey cobor.Vin din cealalta parte a Londrei, drept in inima ei, la o statie de London Bridge.
Cum ies de la metrou am timp sa fumez o tigara pana la birou unde-mi iau cheile si eventual banii de benzina.
Uneori beau o cafea langa birou.E o cafenea tinuta de niste greci foarte amabili!
Mai fumez o tigara uneori doua,cu ceilalti soferi pana bip-uie dispozitivul.Un telefon htc cu un program special unde scrie numele pacientului, adresa si ora la care trebuie sa l iei de acasa.Dupa ce ajungi la pacient si e in ambulanta…apesi pe un butonel si vezi spitalul unde sa-l duci si la ce ora trebuie sa ajunga!
Oh…de cate ori gresesc si cei din centrala….
Uneori cursele sunt scurte.Dar am avut si de 70 de mile si de 120mile(193km).Cea mai lunga cursa a fost pe 1 ianuarie de 220mile cu o masina mica.
01.IANUARIE ora 2.30 dimineata inceput sa lucrez singura.Fara insotitor.Singura zi in care am lucrat pe masina mica in loc de ambulanta.Pentru ca „Speedy” e porecla mea! 😂
Trebuia sa aduc un medic pentru o operatie si sa ajunga la timp!Si-am tras de masina aia sa ajung.
Aproape cand sa ajung la el pe autobanda, cu cateva minute inainte, se intamplase un accident.Cei implicati izolau deja zona iar undeva pe mijlocul benzilor era un mort.
A trebuit sa depasesc pe mijlocul autobenzii. Nu era spatiu separat decat de o fasie de teren cu bordura micuta.
La intoarcere am vazut coada imensa si blocajul ce s-a facut pe autostrada.Daca-l prindeam…sigur nu mai ajungeam sa-l ridic la timp.
Medicul a atipit in masina pana in Londra.La 9 fara un sfert medicul a iesit din masina intrand in spital.
Fiind prima zi din an, strazile erau aproape pustii…si am avut un pic de noroc poate!Sau pacientul care era programat?
Au curs „comenzile” pana spre seara.Cu asistente sau medici ce terminau turele extenuante sau care trebuiau sa ajunga la munca dupa noaptea de revelion…Unii mai veseli altii mai tristi.
**
De obicei tura se termina la 7 seara dar nu de putine ori se lungeste si pana la 10. Si atunci esti rupt de oboseala!Frant!Pur si simplu nu-ti doresti decat sa dormi un pic…
Dupa ce las fisa semnata cu orele muncite si cheile de la masina la „office”…plec spre casa. Pana la metrou imi fumez tigara si vorbesc cu ai mei la telefon.
In metrou ma chinui sa nu adorm.Merg pana aproape de ultima statie…de unde ma ia M cu masina.
M este acum pilonul de sprijin moral si fizic uneori.Nu stiu daca as reusi fara el!
Ajunsi acasa, cat stau la dus, M imi pune hainele in masina la spalat.A gatit ceva si mancam.Povestesc cum imi fu ziua si apoi adorm inainte de a atinge perna! M ramane sa-mi puna hainele la uscat…Eu doar le iau dimineata uscate de pe suportul de deasupra caloriferului.Mmmm miros belea de bine!M pune balsam cat se poate de mult.Exagereaza dar il iubesc! Si il iubesc pentru ca ma iubeste!

Xxxx

Cand norii nu mai zboara

Cand toti muntii se pravalesc in sufletul tau…cand lacrimile vin ca niste valuri sa-ti inece ochii,  ridica-te!  Ajunge!Nimeni nu merita sa versi lacrimi!

Nu mai vreau sa stiu de ce inseala barbatii. Probabil din obisnuinta.Un pinguin adevarat nu inseala.Sa futi pe alta fara implicatii dupa…e altceva!Sa te implici si sa te ascunzi sub scuze…Stop!Atat!

Noroc de job!Ma gandesc la fiecare cursa cat poate fi de dureros sa nu poti merge, sa depinzi de altii in cam tot ce vrei sa faci…Uneori reusesc sa pun cate un zambet pe chipul pacientilor si asta imi mangaie sufletul!O fac pentru mine, pentru ei…

Astazi am dus o pacienta oarba.Tanara, 22 de ani.Oarba de pe la 10 ani.Spunea ca s a obisnuit cu viata asta si indruga ceva de varuit in casa.Nu-mi amintesc ce anume.Am luat-o pe scaunul din fata.Zambea de fericire.

Ii spuneam cate ceva din ce vedeam…Iar ea incerca sa se machieze!Da!A pus atata fond de ten ca si-a ascuns toate cosurile!Dexteritate!

Nu-mi amintesc numele ei dar ce viata de cacat!Sa ajungi sa orbesti la 10 ani si la 22 sa ajungi sa faci dializa!

Si eu… de ce sa plang?

Tot azi, am luat un pacient de 29 de ani din Croydon.Super dragutel!Era in carut…suferise un accident de munca.Si-a pierdut un picior pana la genunchi in mai multe etape… cazand de pe schele.
 L-am dus la un centru pentru proteze.Am vorbit mai tot drumul cu el! Era in dilema cu permisul de conducere!
L-am incurajat mult cu permisul pentru ca ii poate reda libertatea de miscare!
*
In decurs de o luna, l-am transportat chiar des spre clinica sau spre casa.Ultima oara l-am vazut mergand.Si chiar mergea de nu-ti dadeai seama ca ii lipseste ceva!

*

M-am surprins privind norii deasupra  Londrei  iar lacrimile s-au oprit sau n-au mai vrut sa curga, si am zambit!
Altii au probleme mult mai grave!

Multumesc Adele!

Adele (nume fictiv,ok?) e prima pacienta la care am fost.
Primul job din prima zi de munca pe ambulanta.Totul mi se parea straniu…si nou in ziua aia.Nu era o munca grea!
Primeai un nume si o adresa pe telefon .(o aplicatie cum au taximetristii).
Un nume si o adresa.Eventual observatii gen : pacientul e insotit sau e posibil sa aiba nevoie de oxigen…chestii din astea!
Adele e o tipa miniona.Eu am 165…ea cred ca e 150cm.E o negresa frumoasa,bine facuta,la vre-o 60-65 de kg.
Necesita carut pentru deplasare.Ea merge dar nu mai mult de cativa pasi.Se poate ridica cu un pic de ajutor…si e tacuta!Foarte tacuta!Astea erau observatiile din prima zi cand am dus-o la Guy(spitalul unde facea dializa).
Aveam sa leg o amicitie frumoasa cu Adele in cele cateva luni in care am transportat-o de acasa la dializa sau de la spital acasa.
De obicei o luam dimineata devreme,inainte de ora 7 si altcineva din colegi o ducea acasa.
Uneori dimineata in drum spre ea il luam pe „Stinky” apoi pe ea si ii aduceam pe amandoi la dializa.Stinky ii spunea Adele, unui alt pacient, care mirosea…a iarba si transpiratie!
Stinky avea carut cu baterie.Era oarecum…”independent” cum imi aparea mie pe dispozitiv!Nu avea nevoie de ajutor in a se deplasa!
Cursa cu ei amandoi dimineata, devenise destul de obisnuita ulterior.

La spital doar ce coboram rampa masinii si ii desfaceam…”hățurile” lui Stinky.
Hățurile… sunt niste chingi fixate in podeaua ambulantei cu care se imobilizeaza carutul pacientului din fata si din spate…ca el sa ramana fix acolo in mijlocul masinii!😂Pentru siguranta…exista si o centura.

Dupa ce cobora Stinky aduceam carutul spitalului -un carut greoi care de obicei nu intra in masina din cauza barei fixe pentru perfuzii(unele nu aveau bara aceea!).

O ajutam pe Adele sa se ridice de pe scaunul masinii, sa faca doi pasi si sa se aseze in carut.In spatele carutului era un suport cos, unde ii puneam carja si eventual geanta sau sacosa, apoi o duceam la receptia spitalului.
De obicei trebuia sa o duc tot eu pana sus in salonul de dializa…ea prefera asta si la receptie se stia deja!Nu era o regula si nu intra in atributiile mele ca sofer sa o deplasez in spital de la receptie…dar nu intotdeauna se respectau regulile!

O lasam la biroul de primire al salonului sau uneori in salonul in care i se spunea sa intre.Adele avea un zambet misterios!Stia sa-mi multumeasca cu el mereu!
Uneori se intampla sa o duc tot eu spre casa de la spital.Se nimerea…si s-a nimerit deseori.
Adele facea dializa de 6 ani…o zi da, una nu.
Unele dimineti erau ploioase…luam umbrela si ea imi rasplatea cu un zambet.Vorbeam putin, nu locuia departe de spital.
Intr-o zi, imi amintesc ca eram cat pe ce sa o scap pe rampa.Ploua in draci si scaunul foarte ingust de care o prinsesem cu centura…a alunecat pe rampa intr-o parte.Ma trecusera o groaza de sentimente…speriata,frica…Adele nu!
In fractiunea de secunda cand era sa se rostogoleasca, m-am pus evectiv si-am prins-o in brate cu tot cu scaun.Ea mi-a zambit.Eu inca tremuram dupa ce am inchis rampa si am urcat la volan!
„Esti ok?”
„Sigur!De ce nu as fi?”
„Te-ai lovit?
„Deloc!Multumesc!

Eu insa cam tremuram de teama ca-mi putea face plangere la spital.
Oamenii sunt dificili!Avusesem un rahat de plangere de la una…(o sa povestesc altadata de ea!).
Cam asa erau clipele cu Adele.Ea insa dupa acel incident parea sa aiba mai multa incredere in mine.
Intr-o zi…pe la 11 primesc pe dispozitiv sa o iau pe Adele.Stiam ca termina dupa 12 dar am mers sa verific.Incepuse mai tarziu…avea sa termine in jur de ora 14!
Anunt la dispecerat…si ei imi spun ca au doar curse lungi..si ca pacienta prefera sa o duc eu.Deci sa stau.
Foarte curios… pentru ca de obicei eram mereu in criza de timp!Ziua aia fu altfel!
Am baut o cafea la receptie…fumat la coltul spitalului dar era vorba de cateva ore!
M-am dus in spiatal iara…poate intelesesem gresit?!
Adele era conectata la un aparat cu furtune prin care trecea sangele ei.
Mi-a zambit si i-am spus ca eu o duc acasa.
O astept…si sa-mi spuna daca are nevoie de ceva.A pus palma pe pat…semn ca voia sa raman.Avea un fel al ei de a vorbi cu privirea.
A fost prima oara cand am stat la povesti…cateva ore cu ea.Dupa ce a terminat dializa am dus-o acasa…apoi am avut si alti pacienti!Ziua mea de lucru se termina seara tarziu…minim 12ore de munca.Obositor dar placut!
Intr-o alta zi…imi amintesc ca m-a rugat una din fete de la receptie…sa o caut!
„Can you look for…Adele?”
Am cam ramas ca la dentist!Cum adica…sa ma uit dupa un pacient?
„Ok…where?Up or out?” -ok, unde? Sus(in spital) sau afara?
„You know her!” – tu o cunosti!
Mda…o cunosc!In vanzoleala din acel imens spital…Eu stiam cum arata Adele!Iar Adele nu era omul care sa mearga de ici colo!Ma uitam dupa un carut…Adele nicaieri
a parter!Arunc privirea si in parcare…nimic.
Intru in holul imens unde erau doua cafenele…si vad carja ei langa un scaun normal.
Ma duc aproape…Adele era cufundata intr-un fotoliu cu o ceasca de ceai in mana.
Adele, te cauta cei de la receptie!
„Si ce? N-au altceva de facut?Vina, stai langa mine.Hai, bea un ceai.A!O cafea!Da!Tu bei cafea!”
Adele nu era tocmai o tipa supusa regulilor!Sorbea cate un pic din ceasca ei si-mi zambea!
„Ok, lasa-ma sa-i anunt macar ca te-am gasit si ca o sa vii la receptie!
Ok!
Am traversat holul si am anuntat la redeptie…ca e la toaleta si o aduc in cateva minute!

Am revenit la Adele si dupa ce a terminat ceaiul i-am adus un carut.Am condus-o pana la etaj in salon.
„E bine uneori sa faci ce simti!” Mi-a spus ea zambind!M-a intrebat de M…si cum misca relatia…eram prietene!?
Intr-o dimineata, ca de obicei(devenise un fel de rutina) o iau de acasa pe Adele si o las in salon la Guy.Am avut si alti pacienti de transportat in acea zi…Pe la 12.30 primesc mesajul sa o duc acasa pe Adele!Ora job ului era 12.45…
Stiam ca termina uneori mai repede si ca ii placea sa o isu eu.Am urcat in spital,am luat un carut fara bara.In salonul de dializa parea un pic de agitatie!Nu foarte mare dar era neobisnuit…

Mi s-a spus ca Adele „a trecut dincolo”- She pass the way!
O clipa…incercam sa-mi traduc…mai auzisem fraza.O stiam…

Am amutit si ochii mi s-au umplut de lacrimi.Aveam un mic tremurat…Lacrimile nu curgeau doar imi inundau ochii.Pentru cateva secunde timpul s-a oprit.

Multumesc Adele pentru clipele impreuna si pentru zambetul tau!

Xxxx

Zile normale

Unele lucruri sunt la fel in toate orasele.
Acelasi gen de oameni normali sau ‘amarati’ care vor sa-ti vanda cate ceva.Un batic/esarfa- portofel sau.. ochelari de soare.
*
De la volan privesc pe furis trotuarele pline de oameni.Uneori
Privesc cupluri ce sa tin de mana, se saruta si-si zambesc.
Altii merg grabiti spre casa sau de la ceva cumparaturi.
De cele mai multe ori iau din multime o pereche sau doar un om si imi imaginez ce ar urma sa faca in continuare.. pret de cateva secunde poate; uneori chiar minute in sir ma gandesc la personajele alese.
Imi tine mintea ocupata imaginand pe ‘sarite’ clipe din viata altora…
Si semaforul se face verde si masinile incep sa se miste.. pornesc si eu in urma lor pana la celalalt semafor…
Parchez in apropierea casei date pe dispozitiv si merg sa anunt ca am sosit. Uneori ajung mai devreme decat ora stabilita.De cele mai multe ori e asa… rareori cand intru in criza de timp din cauza traficului sau pentru ca mi-au dat comanda tarziu sa ajung dupa ora stabilita.

De obicei pacientul e pregatit de plecare si ma asteapta. Uneori are insotitor dar de cele mai multe ori persoanele sunt singure si neajutorate.Incerc sa ii ajut cu minim de decenta si fara sa-i fac sa se simta nefolositori sau umiliti.

*Incerc sa le vorbesc normal desi mi-e mila cand ii vad cat le e de greu si abia imi stapanesc vocea sa nu ma tradeze.

* Vremea e calda si te indeamna la lenevie.E primavara

* In timp ce ascult zgomotul masinilor care trec.Traficul parca imi canta.Mi-e dor de fata si de ai mei!Am cateva minute de relaxare si ar trebui sa incerc sa dorm dar nu pot!Imi simt oboseala in oase!

*Am intrat intr-o librarie fantastica!Mi-as dori sa ma prefac in musca sa pot ramane in ea!
M-am plimbat printre carti atingand uneori cu degetul usor cate o coperta.E o senzatie unica.Mi-as dori sa pot sa le citesc la fel de repede.Ar fi ceva!Am cheltuit o groaza de banuti pe doua carti! Gata cu cafelele tari pe o saptamana!

*
Sincer, nu sunt cel mai priceput sofer dar imi dau silinta sa conduc bine.Spun asta pentru ca am intalnit multi soferi pana acum.Unii parca nascuti pentru asta altii chiar mai nepriceputi decat mine.Colegul de azi… pfff.Nu prea a condus la viata lui masina! Franeaza brusc si conduce prost.Nasol de pacientii lui!

*
Colegii de munca sunt baieti faini chiar daca unii dintre ei cu greu se dezlipesc de mentalitatea romaneasca ‘merge si asa!’! Huh! Mi-e o ciuda de mor pe ei!Macar sunt niste luptatori! Ii admir pe toti in secret!
*
La cafea dimineata erau doar patru dintre colegi! Cred ca aveam un zambet pana la urechi si ei se uitau un pic chioras la mine! Stiau ca am terminat aseara tarziu si totusi zambaream cu fasolea la vedere.S-au prins sau nu… e treaba lor!Au subiect de discutie intre ei!Eu lucrez singura de cateva saptamani si e ok!E o alta zi minunata! Ploua in draci!A sunat comanda! Pa!

*Corpul meu are si alte puncte slabe.Spatele ma doare uneori cand vremea e mai rece.Genunchiul stang si el face figuri – mi se trage de la o cazatura cu scuterul pe prundish- N-am mers aproape doua luni de durere desi nu era nimic vizibil ca ar fi lovit dar nu puteam sa-l pun on pamant ca ma si taia pe suflet durerea.Azi e una din zilele alea si abia a inceput! Ploua si azi dar ceva mai lenes!

Zile in ambulanta*

Pizdi’ tăt si prealabilul

Ursul meu mă trezeşte în fiecare dimineaţă cu dânsa-n trânsa!

Eu ajung la muncă cu zâmbet laarg iar colegii ma privesc suspiciosi cand ne bem cafeaua in faţa cafenelei.(toţi suntem fumători şi aştemptăm sa ne sune telefoanele pentru noile curse).Primul suna al meu…aproape un obicei! ha!Ne salutam si uram zi bună!

Dupa 12 ore de condus ambulanţa…ajung acasă frînta de oboseală.Mă descalţ şi intru în casă…cu un zâmbet aproape forţat.Nu pentru nu vreau să zîmbesc.. ci pentru că abia mai pot.

Ursul meu mă aşteaptă cu papa cald şi în tricou! E un pic şpriţuit dar de ce nu? Eu mă bag repede sub duş şi de acolo îi fac un mic rezumat al zilei. Il iubesc pe omul acesta! O iubire aproape imposibil de descris în cuvinte.Ne cunoastem de peste 12-15ani dar împreună suntem acum de cateva luni.Şi ştim amandoi că atăt va fi…câteva luni!O relaţie cât o viaţă!Şi parcă timpul se opreşte în loc atunci când suntem împreuna.Totul e atât de firesc si normal! Mănănc şi vorbim despre cum ne-a fost ziua.El doar în tricou…eu in costumul Evei.Ne aşezăm pe canapea şi continuam cu vorbitul…el îmi masează picioarele…eu mă excit!

-N-ai vrea să-mi masezi şi pizda un pic? el rămane ca la fotograf.Un pic cu gura între-deschisă- preţ de câteva secunde!

-Cum să nu?Pizdi tăt ti masez!Şi interior şi exterior! zambim..

Îmi atinge piersica cu o gingăşie rară.Uşor şi fin…parcă abia atinge firele de păr.Apoi mai apăsat un pic…işi introduce un deget in ea..îl răsuceşte usor de câteva ori şi-l bagă în gură tacticos il scoate apoi uuşor…

-Mmm,…ştii ce bun e?

-Serios? Ia, da-mi şi mie atunci!

Şi baga din nou in piersica mea un deget…il rasuceste…il simt placut.Mai baga un deget si le răsuceşte….

-daaa…ce bine e!

-Vrei să te guşti?

-Daaa! ii răspund printre fiorii de plăcere ce ma cumprinseseră.Îi iau degetele in gura si le sug tacticos si cu pofă.Mâinile mele îi caută „prealabilul”- aşa am botezat noi organul pula.Prealabilul  era prezent si gata de actiune! Îi mangâi accesoriile şi cu intenţia de a face un oral mă aplec spre prealabil.El ma opreşte cu un gest firesc..

-Nu,draga mea…astăzi prealabilul te vrea pizdi tăt şi el şi-a luat…muia…dimineaţă!

Ursul meu… cu greu vorbeste porcos.Când foloseşte câte un cuvânt mai ne…literar, face câte o pauză scurtă.Şi de asta mi-e simpatic foc!

-Bine, ii zic.Atunci să fie pizdi-tăt!

Mă ridică in fund pe canapea şi-mi aşează picioarele crăcăcite ţinându le aşa.El işi bagă capul cârlionţat intre cracii mei şi incepe să lingă timid..apoi mai agitat un pic.Şi nu se opreşte…iar mie îmi place cum alunec prin valurile plăcerii…ca pe un topogan cu apă.Spasme de placere vin în valuri…se domolesc si apoi iaraşi vin şi mă alintă…mă pierd în drogul placerii…

Eu*…sunt pierdută în ce simt.Iubesc fiecare atingere şi oboseala parcă a disparut pe moment.Mă răsuceşte şi-şi bagă prealabilul în piersica mea udă.Se împinge voiniceşte şi adânc, sfredelind in fiecare milimetru de pizdă.Şi-mi place…si vreau mai mult şi mai adânc! Gem de placere… iar el parcă îmi citeşte gândurile.Îmi ghideaza mişcările să mă întorc si iar înfinge prealabilul în mine! Adânc…

Îi prind fesele şi-l trag spre mine…Pricepe repede ca nu mai am mult pînă la orgasm şi-şi accelerează mişcările, tragându-mă spre el mai strans…intrând mai adânc..terminând amandoi, aproape in acelaşi timp.

xxx

Sexul ca un medicament

Dap. Scriu din ce in ce mai rar pentru ca muncesc 12 ore zilnic si cand ajung acasa numai grija butoanelor nu am!

Am un job pe care il ador! Nu e munca fizica multa si imi ofera satisfactie si banii necesari sa ma descurc cu toate alea! Cat despre sex… cred ca de ce am parte de el de ce imi doresc mai mult!

Astazi de exemplu m-am uitat la pornoace si am  reusit sa am inca 7 orgasme singurica… desi diminetile  ma trezesc cu ‘dansa-n-transa… se pare ca nu mi-a fost deajuns! Asta e! Iubesc orgasmele!

‘Pula mare’ ca.. nu i am dat inca un nume … cel de care  eram ( probabil inca sunt!) indragostita…s-a ‘golanit’ cu mine.Si deh…

Asa ca  nu pierd timpul deloc. Mi-e dor de ulpa lui… sa-l simt in mine dar nici nu o sa plang dupa ulpa niciodata! Asta e! Omu viseaza mandoline inca… eu n-am timp de pierdut!

Stau la ‘mos craciun’ deocamdata- Am scris despre el acum ceva vreme… cand am fost data trecuta in Anglia. E doar o chestie  temporara.Are grija de mine si daaa chiar ma alinta frumos.Am parte de orgasme superbe nu ma pot plange! Unele-s mai amortite altele mai chinuite( seara de la munca… nu prea am chef de pulamereu! ) dar le am si le  iubesc! Cu fiecare picatura din mine.

Si ca tot incepu un alt an.. va doresc la toti sa aveti parte de cat mai multe clipe fericite si orgasme multiple!  😉

Va pup si sper cat de curand sa va scriu o groaza de nazdravanii! Am multe de spus insa putintel timp liber.Cum rezolv cu telefonul poate o sa pot scrie de la munca :)) Cele mai multe traznai le debitez cand am pauze la munca  🙂 si am destule!

xxxx

Sonya

 

%d blogeri au apreciat asta: