Un fel de liniste

Am să te sfâșii din afară până la suflet îmi spuneai
Acolo am să mă opresc puțin
Am să râd și-am să mă rostogolesc o secundă
Apoi am să îți urlu toți lupii deodată
Până se vor face un fel de lună sau altceva
Și-am să-ți calc în picioare toate frunzele
Una câte una sau mai multe deodată

Am să-ți strâng norii în pumn până la ploaie
Până la furtună
Până la un fel de nimic
Iar când nu va mai fi altceva de sfâșiat
Am să-ți împung sufletul cu un ac ruginit
Până vor începe să țâșnească din el cuvintele
Și va rămâne în locul lor atâta gol
Încât să nu-l mai poți umple niciodată cu nimic
Sau
Poate
Doar cu un fel de liniște

autor: Mugur Dumitriu